În scopul menţinerii unui schimb util de informaţii între toate organizaţiile care activează în domeniul TB/SIDA în Republica Moldova, secretariatul CNC TB/SIDA vă propune spre atenţie un BULETIN INFORMATIV, ce reflectă activităţile din domeniu, oferindu-vă acces la informaţii de actualitate şi interes comun.

Pentru comentarii, propuneri şi informaţii suplimentare nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa electronică: ccm_secretariat@mednet.md sau la telefonul/fax: 022 72 73 59.

Din câte cunoaştem, instituţia pe care o reprezentaţi are statutul de recipient principal al Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei (Fondul Global) în Republica Moldova. Ce înseamnă acest nume pentru dumneavoastră?

V.V.: În primul rând, o mare responsabilitate. Dar şi bucurie pentru faptul că Republica Moldova se numără printre puţinele state din lume, care au obţinut o finanţare stabilă şi durabilă pentru controlul a două maladii social condiţionate (tuberculoza şi HIV/SIDA) pe parcursul ultimilor 10 ani. Fondul Global şi-a început activitatea în Republica Moldova în anul 2003, un an mai târziu de la constiturea sa ca instituţie financiară internaţională, creată cu scopul de a acorda asistenţă ţărilor lumii în lupta contra HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei. Trecând în revistă solicitările de finanţare adresate Fondului Global din partea ţării noastre pe parcursul acestor zece ani, este de menţionat că volumul granturilor oferite ajunge aproximativ la 80 milioane dolari pentru ambele infecţii. Este o sumă enormă, dacă ne gândim ce parte a bugetului de stat a fost direcţionată spre alte necesităţi ale populaţiei. Obţinerea finanţărilor din partea Fondului Global a fost posibilă graţie prestaţiei bune în implementarea proiectelor şi gestionării adecvate a resurselor financiare acordate.

Referindu-ne la prestaţia privind disbursarea şi implementarea granturilor Fondului Global îmi permit să afirm, totuşi, că situaţia din domeniul tuberculozei şi HIV/SIDA rămâne în continuare a fi destul de alarmantă. De ce?

V.V.: Într-adevăr, situaţia nu este cea care am dori să fie. O viziune din exterior cu privire la controlul tuberculozei în Moldova a fost exprimată recent şi de experţii misiunii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care s-au aflat într-o vizită de evaluare a implementării, la mijloc de termen, a Programului naţional de control al tuberculozei. În pofida faptului că o mulţime de lucruri au fost soluţionate pozitiv pe parcursul acestor 10 ani de aflare a Fondului Global în Moldova, există totuşi o verigă slabă în acest sector, din care cauză situaţia în domeniul tuberculozei este în continuare nefavorabilă. Dar să le luăm pe rând. Pentru diagnosticul tuberculozei – au fost deschise Laboratoarele Regionale de Referinţă, care au fost dotate cu necesarul de echipamente. Au fost şi sunt procurate toate consumabilele şi reactivele necesare pentru efectuarea investigaţiilor. Au fost pregătite cadrele medicale. Capacităţile de diagnosticare a tuberculozei astăzi în Moldova sunt la nivelul ultimelor standarde europene în domeniu. Referitor la tratamentul tuberculozei – abia din anul trecut, din bugetul de stat, sunt procurate preparate antituberculoase de linia întâi, nu însă şi de linia a doua pentru tratamentul tuberculozei rezistente la preparate (TB MDR). În aceşti zece ani, toate medicamantele antituberculoase pentru tratamentul tuberculozei clasice şi TB MDR au fost procurate din granturile Fondului Global. Costul acestor tratamente se ridică la zeci de milioane de dolari. Pentru monitorizare şi evaluare, din sursele Fondului Global, au fost procurate automobile, au fost create echipe de specialişti, care se deplasează în teritoriu (în raioane) pentru a verifica situaţia privind tuberculoza. Informaţiile colectate sunt discutate la diferite nivele pentru a fi luate cele mai bune soluţii. În domeniul creşterii gradului de informare a populaţiei privind tuberculoza, anual se desfăşoară campanii naţionale de comunicare, cu distribuirea materialelor informative. Au fost organizate cursuri de instruire pentru toate categoriile de lucrători, care au tangenţă cu domeniul tuberculozei – laboranţi, medici de familie şi asistente medicale, ftiziopneumologi, reprezentanţi ai ONG-urilor şi mass media. Pentru a creşte rolul comunităţii şi al pacienţilor în controlul tuberculozei, pe parcursul anului trecut au fost deschise zece centre comunitare de suport al pacienţilor cu tuberculoză. S-a mărit şi numărul ONG-urilor implicate în domeniul tuberculozei (de la 1 la 9-10). Într-un cuvânt, s-a întreprins parcă totul ce se putea şi, totuşi, rata de succes în tratamentul tuberculozei este destul de joasă. Indicele mortalităţii este destul de înalt. Există multe abandonuri. Oricine cunoaşte această stare de lucruri, îşi pune întrebarea: De ce se întâmplă aşa? Unde să fie veriga slabă? 

Dumneavoastră aveţi un răspuns?

V.V.: La o analiză detaliată se înţelege că veriga slabă nu este alta decât resursele umane. Mă refer aici atât la cadrele medicale implicate direct în controlul tuberculozei, precum şi la reprezentanţii altor domenii, activitatea cărora are tangenţă cu domeniul tuberculozei (APL, asistenţa socială, şcoala, mass media, biserica, pacienţii însăşi). Chiar dacă în ultimul timp s-au întreprins eforturi de majorare a salariilor medicilor ftiziopneumologi (la nivel de raioane); au fost oferite bonusuri pentru lucrătorii din asistenţa medicală primară pentru depistarea tuberculozei – acestea nu au dat rezultatele scontate. În opinia noastră, cât şi a experţilor internaţionali, există o mulţime de lucruri, care trebuiesc îmbunătăţite. Printre acestea: lucrătorii medicali nu se implică peste tot activ şi cu responsabilitate pentru obligaţiunile care le au; monitorizările în teren se efectuează doar de dragul monitorizării, fără un impact eficient pentru îmbunătăţirea situaţiei; baza de date SIMETA, care este o comoară statistică, nu serveşte scopului pentru care a fost creată (datele se colectează şi rămân stocate fără a fi utilizate pentru generarea rapoartelor sau altor documente, în baza cărora să fie luate nişte decizii pentru îmbunătăţirea situaţiei la nivel local).

Strategiile de ultimă oră ale Fondului Global pun accentul pe implicarea statului în implementarea programelor naţionale. Ar fi aceasta o soluţie pentru responsabilizarea beneficiarilor, implicit a recipienţilor de granturi?

V.V.: Într-adevăr. Cele patru acorduri de grant pentru Republica Moldova, semnate de Fondul Global  la sfârşitul anului 2012 şi începutul anului 2013, includ finanţarea per program naţional TB şi HIV. Ca şi în anii precedenţi, granturile vor fi gestionate de către Recipenții Principali (RP) – IP UCIMP RSS şi Centrul PAS (împreună cu subrecipienţii acestora). Granturile vor susţine activități de prevenire, tratament, îngrijire şi suport pentru persoanele afectate de TB şi HIV/SIDA pe ambele maluri ale Nistrului. Valoarea totală a granturilor este de 16.660.449 Euro. Finanţarea per program urmează să contribuie la consolidarea Programelor Naţionale pentru TB şi HIV/SIDA şi susţinerea Guvernului ţării ca treptat să preia finanţarea activităţilor acestor programe, aşa cum începând cu anul 2014 Guvernul Republicii Moldova trebuie să-şi onoreze obligaţiunea de a procura treptat medicamente antiretrovirale (ARV) pentru pacienţii infectaţi de HIV/SIDA, noi înrolaţi în tratament. Aceasta se întâmplă, pe de o parte, din cauza că Fondul Global acumulează tot mai puţine resurse de la organizaţiile donatoare. Pe de alta, şi Guvernele ţărilor trebuie să se implice mai mult în implementarea Programelor Naţionale, acesta fiind un motiv de a creşte responsabilitatea şi de a controla finanţele investite din sectotul public într-un domeniu sau altul. Or, adeseori, ceea ce vine uşor de la donator – uşor se cheltuie, chiar dacă FG are o evidenţă şi o monitorizare strict a resurselor acordate. Pentru conformitate, de la crearea sa în 2002, Fondul Global a aprobat finanţarea a 22.9 miliarde dolari SUA pentru mai mult de 1000 de programe din 151 de ţări.

Care ar fi pronosticul Dumneavoastră pentru următorii 5-10 ani în domeniul TB/SIDA în Moldova?

V.V.: Sincer să fiu, nu-mi prea place să fac pronosticuri. Mai mult prefer să vorbesc în baza cifrelor şi faptelor concrete. Din observaţiile personale, dar şi din opiniile experţilor internaţionali, este necesar să fie îmbunătăţite activităţile centrate pe pacienţi (îmbunătăţirea comleanţei la tratament, acordarea ajutoarelor sociale); dar şi cointeresarea medicilor de a oferi servicii medicale de calitate, trecerea treptată de la tratamentul de staţionar la tratamentul de ambulator etc. Este timpul ca fiecare actor să conştientizeze rolul său pe care îl are în controlul tuberculozei şi HIV/SIDA. La moment, se creează impresia că dacă  este asigurată componenta cu medicamente, totul e bine şi frumos. Dar există un pericol real, odată cu punerea pe seama statului a responsabilităţii de a procura necesarul de preparate medicamentoase pentru HIV/SIDA şi TB MDR, care sunt foarte scumpe. Este o povară prea mare pentru bugetul de stat şi ar putea exista posibilitatea unei prioritizări a tuturor intervenţiilor, ce urmează să fie acoperite din bugetul de stat. La modul ideal, mi-aş dori să fie acoperite toate.

Aşa ne-am dori cu toţii. Vă mulţumesc pentru interviu şi Vă urez mult succes!

Victoria Tataru