În scopul menţinerii unui schimb util de informaţii între toate organizaţiile care activează în domeniul TB/SIDA în Republica Moldova, secretariatul CNC TB/SIDA vă propune spre atenţie un BULETIN INFORMATIV, ce reflectă activităţile din domeniu, oferindu-vă acces la informaţii de actualitate şi interes comun.

Pentru comentarii, propuneri şi informaţii suplimentare nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa electronică: ccm_secretariat@mednet.md sau la telefonul/fax: 022 72 73 59.

Cum caracterizaţi actualul cadru legal privind domeniul HIV/SIDA în Republica Moldova?

A.A.: În linii generale, odată cu introducerea recentelor modificări la Legea Nr. 23 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA (din 16.02.2007), au fost eliminate majoritatea barierelor discriminatorii care existau până nu demult pentru persoanele infectate cu HIV, precum: limitarea dreptului persoanelor HIV-pozitive de a profesa anumite specialităţi; testarea obligatorie înainte de căsătorie; interzicerea aflării pe teritoriul Republicii Moldova a migranților care sunt depistaţi HIV-pozitivi şi altele. De asemenea, au fost introduse prevederi referitoare la vulnerabilitatea femeii la HIV, cu obligații specifice pentru autorități de a implementa acțiuni de prevenire, sensibile la gen. Au fost introduse articole, care expres interzic discriminarea pe bază de statut HIV în orice domeniu al vieții. În actualul cadru legal sunt fortificate, în mod substanţial, garanțiile pentru asigurarea confidențialității informaţiei. Astfel, ne putem mândri cu una dintre cele mai bune legi cu privire la HIV în Europa.

Care, totuşi, rămân a fi problemele cele mai frecvente cu care se confruntă persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA şi tuberculoză în Republica Moldova? În ce situaţii aceste grupuri de populaţie sunt cel mai puţin protejate de lege?

A.A.: Potrivit studiilor pe care le avem, problemele majore cu care se întâlnesc persoanele cu HIV și tuberculoză sunt: stigma și discriminarea în baza acestor maladii sociale, în special, în instituțiile medicale, la angajare, în instituțiile de învățământ și instituțiile publice; refuzul în acordarea serviciilor medicale (intervenții chirurgicale, stomatologice), alt tip de servicii (la frizerie etc); incălcări frecvente a dreptului la confidențialitatea informației medicale (care duc la refuzul de a se examina medical și de a se încadra în tratamentul antiretroviral pentru a nu suporta consecințele grave ale discriminării după divulgarea numelui); lipsa sau insuficiența serviciilor de prevenire și reducere a riscurilor (tratamentul de substituție, schimbul de seringi și prezervative pentru utilizatorii de droguri injectabile (UDI)); servicii de susținere psihosocială, care previn infectarea și măresc compleanța la tratament pentru persoanele infectate și partenerii lor. Aceste aspecte legale ar fi cele mai vulnerabile din punct de vedere a respectării şi protejării persoanelor HIV-pozitive în ţara noastră.

Cum aţi ajuns să va ocupaţi de reglementarea normelor legale în domeniul HIV/SIDA?

A.A.: De 3 ani am fost angajat de către una dintre agenţiile ONU în Republica Moldova pentru a acorda consultanţă specialiştilor de la Ministerul Sănătăţii în efortul de a iniţia modificări şi a ajusta cadrul legal existent la standardele internaţionale pentru respectarea drepturilor omului. În cadrul Ministerului a fost creat un grup de lucru pentru drepturile omului și sănătate, care întrunea specialişti pe diferite sectoare (HIV, TB, sănătate mintală, sănătate reproductivă). La şedinţele acestui grup de lucru am venit cu toate propunerile pe care le-am avut şi împreună cu membrii grupului am pregătit amendamentele legale și actele normative subordinate, pe care ulterior le-am promovat.

Ce experienţă internaţională ne-ar mai fi utilă pentru îmbunătăţirea cadrului legal existent?

A.A.: Odată cu operarea modificărilor la Legea nr. 23 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA putem considera că suntem compleanți la standardele internaționale. Posibile arii de îmbunătățire ar mai fi, conform recomandărilor Comisiei Globale pentru HIV şi Lege, iniţiativa de a elimina pedeapsa penală pentru “intenția de a infecta”, ceea ce este recunoscut ca un factor ce împiedică adresarea grupurilor vulnerabile la serviciile de testare și tratament. Acest aspect este complicat şi din punct de vedere procedural, deoarece, chiar când există un caz de infectare cu HIV, este foarte greu de evaluat “în afara oricărui dubiu”, cine a fost sursa infectării.

Altă practică bună în domeniul HIV, reflectată în recomandările internaționale, este de a elimina responsabilitatea penală sau administrativă pentru prestarea serviciilor sexuale, cu acord între adulți. Aceasta, pentru a contribui la atragerea persoanelor (care prestează servicii sexuale şi care constituie un grup cu risc sporit de infectare cu HIV) de a se testa la HIV și a primi tratament. Un cadrul legal foarte bun, în acest sens, il are Noua Zelandă. Având deja prevederile legale care interzic discriminarea, urmează un lucru imens pentru a le aplica efectiv în practică, deoarece stigma şi discriminarea faţă de persoanele care trăiesc cu HIV sau TB este încă foarte pronunţată în Republica Moldova.

Cu ce organizaţii din Republica Moldova aveţi cea mai bună colaborare în domeniul în care activaţi? 

A.A.: Există mai multe organizaţii, cu care am plăcerea de a conlucra. Printre acestea, aş menţiona: oficiul UNAIDS, Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (PAS), Fundaţia Soros-Moldova, ONG “Viața Nouă”, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), unde activează adevăraţi profesioniști. 

Ce consideraţi cea mai mare realizare, în domeniul în care activaţi, pe parcursul celor nouă luni ale anului curent?

A.A.: Cea mai mare realizare, fără îndoială, este modificarea Legii cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA, în care au fost introduse, practic, toate propunerile noastre de modificări. Până la sfârşitul anului așteptăm să fie operate unele modificări semnificative şi în actele normative subordonate acestei Legi, precum ar fi Regulamentul-cadru specific pentru asigurarea confidențialității la nivel de instituții medicale (acesta se impune și prin HG 133 din 14.12.2010) și noua Lege cu privire la protecția datelor cu caracter personal (nr. 133 din 18.07.12).

Urmează să fie operate modificări şi la standardul de supraveghere epidemiologică și la regulile de testare, inclusiv capitolul ce ţine de acordarea serviciilor de către ONG-uri. Odată ce ONG-urile au un acces mai mare la grupurile vulnerabile, şi prestând anumite servicii de consiliere psiho-socială, unele persoane ar veni mai uşor să facă o testare şi consiliere voluntară la HIV în cadrul unui ONG, inclusiv de la egal la egal, decât la un cabinet deschis în rețeaua formală din policlinici. Aceasta este şi mai valoros ca principiu de participare şi solidaritate, colaborare într-adevăr naţională între mai multe structuri ale guvernului, societate civilă, comunitatea persoanelor care trăiesc cu HIV.

Mari speranţe şi aşteptări sunt legate de introducerea serviciilor medico-sociale și sociale pentru persoanele infectate cu HIV și pentru bolnavii de tuberculoză, unde este necesară o abordare multidisciplinară, individualizată, centrată pe persoană și necesitățile ei reale. Această iniţiativă  se impune în contextul lansării serviciilor prestate de către noile centre regionale sociale, dar și de reglementarea ulterioară a procurării serviciilor medico-sociale și sociale de la ONG-uri.

Totuşi, în ordinea priorităţilor ce se impun la moment, pe primul loc se află necesitatea operării unor modificări esențiale de strategii pe segmentul dimensiunilor de politici medicale și sociale, aceasta pentru a menţine progresul activităţilor desfăşurate în domeniul HIV la nivel naţional, odată cu retragerea finanțării de către Fondul Global din Republica Moldova. Pe acest obiectiv important trebuie să ne concentrăm cu toţii în continuare.

Vă mulţumim pentru interviu şi Vă urăm mult succes!

A intervievat Victoria Tataru